Memories

Una dintre partile bune ale acestei retele de socializare este ca ai partea de “amintiri” sau “memories”. Deci daca anul acesta postezi o imagine, un gand, un filmulet, peste un an iti va aparea in sectiunea de amintiri. Bineinteles ca avem o viata atat de incarcata, incat uitam ce facem acum, ce am facut acum un an, doi, trei etc. Iar optiunea aceasta mi se pare atat de interesanta. Iti aduce aminte de trecutul tau, o singura imagine te trimite in momentul respectiv, iti aduci aminte prin ce stari ai trecut, ce sperante aveai, ce sperante ti s-au naruit. Si chiar daca unele amintiri nu sunt atat de fericite, pana si cele dureroase isi au rolul in existenta noastra. Pentru ca…viata se intampla, cu bune si cu rele.
In fiecare dimineata cand deschid Facebookul ma uit in amintiri si de multe ori ma bucura ceea ce vad, alteori ma surprind glumele mele pline de sarcasm(pe care acum poate nu le-as mai spune), dar de cele mai multe ori raman nostalgica retraind perioadele respective. Pentru ca… ce suntem fara trecutul nostru. Asa am facut si astazi, am mers in amintiri si mi-am vazut postarea de acum 4 ani in care ceream ajutor, strangeam multi bani pentru tatal lui S. Multi dintre voi nu ma cunosc de pe vremea aceea, cand profilul meu era foarte privat, cand in lista mea de prieteni aveam cu indulgenta 200. Acum ma apropii de 5000 si inteleg ca aceasta este limita maxima. M-a lovit fix in plex acea postare recitita, era atat de oficial formulata, de rece, de plina de informatii, desi pe interior eram distrusa, epuizata fizic si psihic si nu mai stiam cum sa fac sa fie totul bine. Dar asta era pe vremea in care inca raspundeam la intrebarea: “Ce faci?” cu “Bine”. Pentru ca atunci nu puteam accepta ca sunt altfel, totul era bine, sub control, iar Raluca le facea pe toate. Sau cel putin incerca.

Ma uit in spate si imi dau seama cat de mult mi-a fost schimbata viata in cei 4 ani. Si cat de mult m-am schimbat de la un an la altul, din toate punctele de vedere. Apoi am vazut ca in fiecare an faceam ceva in plus, ceva sa ne fie bine mie si copilului. In 2017 eram praf, in 2018 plecam in prima vacanta in afara tarii singura cu S, asta dupa ce o prietena cunoscuta online(si care m-a ajutat extraordinar de mult cu actele lui T) ne-a facut surpriza si ne-a luat bilete de avion sa mergem la ea, in 2019 luam masa cu un alt om cunoscut online(care mi-a ramas la fel de bun prieten), iar in 2020 incercam sa trec de pandemie cu mult sarcasm, ras si ciocolata. Realizez inca o data ca desi de multe ori nu vedem o iesire dintr-o situatie apasatoare, la un moment dat lucrurile se vor aseza. In unele cazuri nu cum ne dorim noi, dar se vor aseza. Si oricat de tare ne zbatem sa fie altfel, cateodata e bine sa lasam lucrurile sa respire, sa ne gandim mereu mai departe, sa nu ne oprim. In 2017 aveam impresia ca totul se opreste acolo, nimic nu mai avea sens, nimic nu mai era la fel, eram ca intr-un vis in care ai impresia ca alergi, vrei sa alergi, dar tu stai pe loc. Si mult timp am simtit asta, ca orice as face sunt pe loc, orice reusita o vedeam ca pe ceva insignifiant, desi pentru unii nu era la fel. Invat in continuare ca solutia este sa inspiri, sa expiri si sa accepti ca unele lucruri nu sunt facute sa se intample, ca cel mai bine lasi sa treaca acest val, iar asta nu inseamna ca este sfarsitul a ceva, ci inceputul unor altor intamplari poate la fel sau mai frumoase ca cele de dinainte. Cine poate sti? Noi ne putem da doar cu parerea. Dar adevarul unde este?


Iar astazi, 10.06.2021 postez acest articol. La anul va fi in “amintiri” si voi zambi cand ma voi trezi dimineata sa il citesc. Voi ce luati cu voi peste ani?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.