Ultima zi de 29

Nu stiu cum v-ati imaginat voi viata la aproape 30 de ani, dar cu siguranta mare parte din ea nu mi-am imaginat ca o sa fie asa. In mintea mea de copil mereu imi doream sa ma fac mare, sa nu mai depind de altii, sa iau propriile mele decizii, sa am casa mea, o familie cu multii copii, iar unul dintre ei sa fie neaparat adoptat. Asta spuneam atunci cand o sa ma fac mare, ca vreau sa devin mama adoptiva. Nu voiam sa ma fac medic sau altceva “producator” de bani, pur si simplu voiam sa fiu mama adoptiva. Ma gandeam ca nu poate fi o slujba mai mareata decat asta, cea de mama care aduce un copil acasa si ii schimba viitorul. Ii da o sansa la o viata mai buna. Si acum ma mir atunci cand imi amintesc gandurile mele de mic copil. Ah, si mai visam sa am bani sa imi cumpar multa pizza! Am crescut la tara, banii nu ne dadeau afara din casa si mereu vedeam filme cu prietene care se vedeau seara la un film si comandau multa pizza. Eram atat de curioasa de cum este acea felie de pizza, incat de multe ori adormeam cu gandul la ea. Si la prietene, visam sa am prietene cu care sa pot sa ma vad oricand, carora sa le impartasesc din cele mai ascunse ganduri si secrete, prietene care sa nu ma judece indiferent de ceea ce le-as fi spus. De asta am parte si mereu cand ma vad cu ele ma gandesc cat de norocoasa sunt! Ar trebui sa le spun mai des asta, dar stiu ca ma citesc asa ca ramane scris aici si pentru ele!

 Mai visam la un Fat Frumos pe cal alb, care sa ma salveze si sa ma tina in puf, ca pe o printesa. Sa ma iubeasca mult, eu la fel si sa ne traim basmul “pana la adanci batraneti”. Si a aparut Fat Frumos, pe o Dacie alba, aproape acum 13 ani. Si am trait ca o printesa, m-am simtit ca o printesa, ne-am iubit in cei aproape 10 ani asa cum putini o fac o viata intreaga. Dar curand basmul ala s-a transformat in cosmar si printesa a fost nevoita sa faca schimb si sa tina ea loc printului, pentru o anumita perioada. Si a fost al naiba de greu! De abia acum am curaj sa imi recunosc, eu MIE, nu simt nevoia sa ma justific in fata altor oameni, tin prea mult la deciziile mele asumate de-a lungul timpului. Cert este ca regatul s-a destramat, printesa a ramas alaturi cu un mic print, care cu fiecare respiratie, zambet, incruntare, ii aduce aminte de acea parte a vietii ei. Si oricat de frumos, dar si dureros ar fi, undeva in adancul sufletului e un sut in fund si implicit un pas inainte pentru ca viata este frumoasa asa cum e ea. Deci…da, cu siguranta nu ma gandeam ca voi fi aici la cei aproape 30 de ani, dar imi place de mine, imi place omul care am devenit intre timp si daca m-as afla in fata mea m-as lua in brate strans de tot. Pentru ca imi plac imbratisarile si pentru ca o imbratisare face cat o mie de cuvinte, cat un million de saruturi. Dar o imbratisare data din suflet, cu inima deschisa.

Ultima zi de 29, iar eu am emotii mari. Parca m-am facut mare, parca anul asta a fost un salt urias pentru mine. Nu stiu cat s-a vazut in afara, dar in mine au avut loc multe schimbari, am multe idei, multe proiecte de viitor, multe planuri pentru mine si pentru copil si (de ce nu?) pentru un posibil el. Da, da, e scris negru pe alb, un EL. Tot print sa fie, daca nici noi nu ne facem basmele, atunci cine sa ni le faca? 🙂 Daca tot vorbim de basme, de ieri imi scrie un OM mesaje de “La multi ani!”, cica 3 zile o sa imi scrie, pana la ziua mea, sa fie ca in povesti, macar urarile. De abia astept sa se trezeasca sa imi vad “La multi ani”_ul scris pe telefon. Cred ca il merit, toti il meritam.

Si mai cred ca azi merit si o felie de pizza, in cinstea celor 29 de ani, aproape 30. Revin maine sa va spun daca s-a schimbat ceva la 30 de ani! OMG!OMG!OMG!

P.S. Daca imi urati de acum nu ma supar, dar nu uitati sa imi scrieti si maine. 🙂

2 thoughts on “Ultima zi de 29”

  1. La mulți ani frumoși și plini de provocări care sa te ajute sa cresti în continuare ca Femeie, ca Mama, ca IUBITA și ca OM. Sa ai un an nou de 30 de ori mai fain decât tot ce ai trăit pana acum și să-l trăiești cu bucurie maxima.
    Te îmbrățișez cu drag! 🤗
    La multe felii de pizza și filme în compania celor dragi.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.