Nu va mai scuipati in san!

In general scriu articole fara sa ma gandesc prea mult la subiect! Scriu in masina (la semafor), la coada la magazin, in pat (la 3 dimineata cand ma trezeste vreo idee), in drum spre intalnirile de munca, in drum spre gradinita, in parc, la munte, la mare, in tren! Scriu in mare parte despre lucruri triste, negative, care ma apasa! De ce fac asta? Pentru ca suntem atat de obisnuiti sa scriem, sa afisam, sa aratam oamenilor numai lucruri frumoase, pozitive. Aratam zambete, vacante peste tot, saruturi sub clar de luna, inele de logodna, promisiuni si declaratii de iubire! Mi-a spus cineva odata, vazandu-ma suparata, ca i se pare incredibil ca nu zambesc mereu, ca el asa si-a imaginat, ca eu sunt mereu zambitoare si optimista. Well, nu e asa! Si pentru ca mult timp, din dorinta de a ramane pe linia de plutire am ales sa fiu extrem de optimista, acum am luat o pauza si incerc sa echilibrez lucrurile! Si scriu si nu imi este teama sa scot la inaintare si temeri, frici, dezamagiri, sperante naruite! Pentru ca astea fac parte din viata noastra! Insa, de foarte putine ori am scris texte la nervi! Nu la nervi, in momente de furie maxima! Poate fi considerat un lucru neprofesionist, dar mesajul pe care vreau sa il transmit imi doresc sa aiba un impact emotional destul de mare, iar cu “lugu lugu” cateodata nu merge!

Asadar, scriu mesajul asta dintr-un salon de spital din Turcia! Salon de spital pentru care am demarat o strangere publica de fonduri ca sa ne permitem sa il platim! In salon se afla prietena mea, care are o boala grava. Nu vreau sa ma plimb prea mult in jurul ei pentru ca, pana la urma, poate fi despre oricare dintre noi. Suntem aici pentru ca sistemul a gresit in mod repetat si inuman fata de ea! Pentru ca la noi in tara de cele mai multe ori tratam atunci cand e prea tarziu si suntem haotici in abordare! Pentru ca nu exista pentru un om o metoda bine stabilita, de genul ai aflat ca ai X boala atunci trebuie sa faci aia, aia si aia! Nu, de cele mai multe ori bolnavii bajbaie, la propriu, prin sistem! Iar sistemul, net superior amaratilor, le da peste nas si totul este o jungla! Scapa cine poate, cine e suficient de destept, are noroc sau cine are bani, multi bani! Restul…Dumnezeu cu mila! Si mai devreme sau mai tarziu la Dumnezeu se ajunge! Dar depinde cum, in chinuri sau cu DEMNITATE SI RESPECT!

Multi dintre voi stiu ca sunt consultant financiar( denumirea pompoasa), iar pe limba tuturor – agent asigurari de viata si sanatate! Poate pentru multi acesta e un simplu job, pentru mine nu este! Sotul meu a refuzat o asigurare de viata si boli grave! Motivul? Unu tragico-amuzant: sunt tanar, nu am nimic, aruncam banii degeaba! Cateva luni mai tarziu – tumora pe creier, cativa ani mai tarziu – moarte! Dar din punctul t0 pana la final ne-am luptat cu sistemul, am luptat sa aiba cele mai bune tratamente, cele mai noi, cele mai orice ca sa fie bine! Pentru asta am facut credite, imprumuturi, ne-au ajutat familia, prietenii sau pur si simplu oameni necunoscuti! Zeci de mii de euro, zeci si sute de mailuri catre spitale din toata lumea, zeci de promisiuni ca o sa fie bine! Am jurat atunci, pe orice in viata asta si in alte vieti trecute si viitoare ca el nu va intra in spitalul Fundeni! Si nu a calcat nici macar o secunda! Dupa 3 ore de stat la coada la un renumit oncolog intr-un spital de stat si dupa ce am vazut cum se purtau cu oamenii aia aflati poate in ultimele zile ale lor, am zis ca asa ceva nu e posibil! In disperarea de a ii oferi cele mai bune tratamente am cautat pe internet cum sa VAND un rinichi! Si nu imi este rusine cu asta! In incercarea altora de a profita de disperarea mea mi s-a propus inclusiv sa plec cateva luni din tara, sa fac bani! Realizati ca nu ma chema nimeni sa fiu vreo menajera pe undeva! Am prezentat acest tablou ca sa va dati seama de ce fac eu asta! Nu fac acest job ca sa vand si sa “bag oamenilor pe gat” asigurari! Am inceput sa lucrez intr-un depozit, faceam niste amarate de facturi, am ajuns sa fiu si manager de produs in achizitii! Eu astazi pot sa vand asigurari, maine pot sa vand cartofi, poimaine sa fac orice altceva care mi-ar aduce bani ca sa imi cresc copilul. Insa, pentru mine jobul asta nu inseamna numai cifre si o sursa de venit! Pentru mine inseamna mult mai mult! Si de fiecare cand cand un om incheie o asigurare de viata sau de sanatate ma bucur! Nu atat pentru mine, cat pentru el! Si imi doresc ca peste 10-20 ani sa spuna: Bai, ce bine ca am cunoscut-o pe fata asta, am pus niste bani deoparte si nu ma mai intereseaza pensia asta Minuscula de la stat. Sau daca Doamne fereste pateste ceva grav, nu mai sta familia sa isi planga in pumni ca nu are bani de traiul zilnic cel putin pentru cativa ani. Sau in caz de vreo boala grava nu are ocazia sa dea nas in nas cu minunatele spitale de la noi si cu tratamentele de care dispune sau nu tara noastra!
Dar stai, noi suntem poporul acela care isi scuipa in san! Ptiu, ptiu, nu mi se intampla mie! Sa va dau o veste proasta! I se poate intampla oricui! Acum depinde daca vrei sa constientizezi sau nu asta! Poate nu stiti ca anual mor de cancer in jur de 50000 oameni! Cati din acesti oameni credeti ca beneficiaza de ingrijirile medicale adecvate lor? Cati au bani? Sa va spun ca in Fundeni prietena mea isi cumpara pana si manusile pe care le folosea medicul sa ii faca acea consultatie? Sa va spun ca un pacient oncologic poate sa stea internat cu dureri groaznice si sa i se administreze un amarat de Algocalmin? Si sa implore sa ii faca un amarat de RMN pentru ca are dureri mari si simte ca nu e in regula si sa i se spuna: ti se pare, nu te mai enerva ca de aia te doare!

De curiozitate, mergeti si stati pe un hol de spital, la un oncolog, stati macar o ora! Mai vorbim apoi!

De ce toata frustrarea asta? Pentru ca am obsevat ca exista 3 categorii de oameni care vin la mine:

  1. Cei care stiu ce vor si in functie de nevoi aleg sau nu ceva;
  2. Cei care sunt indecisi si in functie de discutii aleg sau nu ceva;
  3. Cei care au impresia ca eu vreau sa le vand ceva, indiferent de ceea ce vor ei.

Spre ultima categorie ma adresez! Nu vreau sa vand nimic din ceea ce un om nu ar trebui sa aiba! Poate de aia nici nu o sa imi iau vreo vila cu piscina prea curand! Pentru ca nu calc pe cadavre! Vreau sa va fac sa constientizati ca moartea si boala pot atinge pe oricine! Imi place sa pun capul linistita pe perna, iar asta inseamna fie ca cineva si-a asigurat viata sau cineva m-a refuzat pentru ca nu i se potrivea ceea ce i-am propus! Si asta este ok! Dar, va rog eu, din tot sufletul, nu va mai scuipati in san ca voua nu vi se poate intampla! Este cel mai ineficient mod de aparare!

Si nu inteleg un lucru: de ce ti-ai lua o masina scumpa, de ce ti-ai investi banii in mobila si tehnologie de ultima generatie, dar nu ai avea grija de sanatatea ta? In primul rand de sanatatea ta! Facem credite de 30 de ani sa platim 4 pereti, dar nu ne-am asigura ca in caz de ceva grav sa beneficiem de cele mai bune tratamente pentru noi, pentru ca MERITAM!

Si nu uitati ca, atunci cand va intalniti cu un om care vinde asigurari de viata si sanatate, omul ala nu vrea neaparat cifre, nu va vede ca pe o sursa de bani! Omul ala, atunci cand ajunge acasa si isi da jos hainele office este tot un om, care isi doreste sa ajute, asa cum poate, atat cat poate, chiar si printr-o asigurare de genul!

Nu va mai scuipati in san!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.