Mai bine singur decat singur in doi!

Daca m-ati fi intrebat acum cativa ani ce parere am despre oamenii singuri  as fi spus ca imi pare rau de ei, ca trebuie sa fie tare greu sa fii singur si ca cei singuri sunt in mod cert si nefericiti! Cum sa fie fericiti daca la finalul zilei pun singuri capul pe perna? Sau daca nu au cu cine sa isi impartaseasca cele mai bune sau proaste momente de pe parcursul zilei? Sau daca nu au langa cine sa se trezeasca dimineata sau cine sa ii inveleasca in noptile friguroase de iarna. In ultima instanta mi-ar fi fost si mila de ei…ca si cum ar avea un handicap, pentru ca sigur este o problema cu ei daca nu isi gasesc pe cineva. Stiu, stiu, acum stiu ca mila nu e buna. E ca si cum ai reduce acel om la “nimic” si nu i-ai da sanse sa se ridice si nici nu l-ai ajuta cumva sa faca asta. Dar pentru ca imi place sa cred ca am evoluat, vrand-nevrand, acum mi-am schimbat total parerea despre cei singuri. Si cred ca mare parte din oamenii singuri sunt oameni puternici cu adevarat. Si stiti de ce? Pentru ca cei singuri stiu sa accepte aceasta stare si stiu cu adevarat ceea ce vor de la viata. Nu sunt dispusi sa faca sacrificii sau sa fie ceea ce nu sunt, de dragul de a fi intr-o relatie. Ei stiu ceea ce cauta, ceea ce asteapta de la un om si nu vor sa educe un alt om sau sa il faca pe propriul plac. Pentru ca in asta consta o relatie adevarata, sa nu fie nevoie ca celalalt sa se schimbe pentru tine. Cine ar mai fi el in acest caz? Bineinteles ca in orice relatie unele lucruri pot fi ajustate. Daca te astepti sa gasesti pe cineva cu care sa rezonezi 100% sau cu care sa fii intr-o continua fericire, te inseli amarnic. Si daca e asa, unul dintre cei doi minte sau in acel cuplu toti trei sunt fericiti. Daca intelegeti ce vreau sa spun…

Insa cei mai multi oameni raman in relatii disfunctionale aducand la inaintare diverse scuze:

  • Am stat atatia ani! Cine ma mai ia acum?
  • Stau pentru copii, sa fie ei fericiti!
  • Am construit atatea impreuna, nu vreau sa impart nimic la partaj!
  • A facut atatea pentru mine in trecut!
  • Ne-am casatorit din dragoste!
  • Ce vor zice parintii/rudele?
  • Daca nu e fericit cu mine nu vreau sa fie fericit cu nimeni altcineva!

De fapt si de drept, la baza acestor scuze se afla mai multe temeri: teama de singuratate, teama de abandon, teama de a nu te descurca financiar fara partenerul tau, teama de necunoscut. Restul sunt doar scuze folosite pentru ceilalti, dar mai ales pentru propria persoana. E mai greu sa infrunti un adevar dureros decat sa impachetezi frumos o minciuna. Daca luam rand pe rand fiecare afirmatie, fiecare va cadea pe rand ca o piesa de domino.

Am stat atatia ani! Cine ma mai ia acum?

Indiferent de varsta la care te vei afla, cineva e undeva acolo pentru tine, daca esti deschis.

Stau pentru copii, sa fie ei fericiti!

In ce viata credeti ca vor fi copiii fericiti daca simt tensiunea din casa? Credeti ca ei nu simt? Va mintiti singuri! Sau credeti ca e in regula sa le transmiteti ideea ca mami si tati sunt colegi de apartament si ca asa arata o relatie adevarata? Cand a fost ultima oara cand v-au vazut copiii ca va imbratisati, ca va faceti surprize sau ca va spuneti cat de mult va iubiti!?! Asa vreti sa creasca? Vor pleca in viata cu ceea ce ai vazut acasa, in casa.

Am construit atatea impreuna, nu vreau sa impart nimic la partaj!


Ati construit atatea impreuna…well, asta e cea mai puerila abordare. Lucrurile vin si pleaca, dar sufletul ramane tot neimplinit. Sau daca te bucura o casa mobilata dupa ultimul racnet, iar omul de langa tine doarme cu spatele la tine noaptea…cam greu sa cred ca atunci cand vei fi bolnava o sa iti aduca acea casa un ceai in pat. 

A facut atatea pentru mine in trecut! 

Si nu e normal sa faca asta? Pariu ca ati facut amandoi unul pentru celalalt. Si chiar daca nu sunteti la egalitate cu asta, i-ai dat din timpul tau, cel mai pretios dar. Dar daca nu mai merge, de ce ai mai oferi acum?

Ne-am casatorit din dragoste!

Dar cine zice ca dragostea are termen nelimitat?!! Nope, pana si acea mare dragoste are un termen de valabilitate cateodata. Oamenii se schimba, evolueaza diferit, vor altceva de la viata. Nu inseamna ca trebuie sa tragi de un cal mort doar pentru ca acum 20 de ani era viu. Let it go! Macar asa ramai cu acele amintiri frumoase, far asa le acoperi cu cele urate care vor urma!

Ce vor zice parintii/rudele?

Fix ceea ce cred, vor sau le permiti sa spuna! Dar imi place sa cred ca fiecare ar trebui sa aiba controlul vietii si ca face alegeri pentru el, fara sa tina cont de parerea celorlalti. Pentru ca in niciun caz nu vei reusi sa multumesti pe toata lumea. Si nici nu trebuie asta. Singura persoana fericita cu alegerile facute ar trebui sa fii TU. Si daca ai gresit in trecut facand o alegere, sau ramanand intr-o situatie, nu inseamna ca trebuie sa te jertfesti pe altarul de sacrificiu pentru o viata intreaga. Move on!

Daca nu e fericit cu mine nu vreau sa fie fericit cu nimeni altcineva!

 Asta este o forma foarte inalta de egoism, care se intoarce spre tine ca un bumerang! Nici el nu este, dar nici tu nu vei fi. Nimeni nu e fericit daca e legat de tine. Poate ar trebui sa lasi egoismul deoparte si sa te gandesti ca libertatea asta e de fapt a amandurora, nu numai a lui. Si mai apoi o sa iti multumesti! Crede-ma!

Mare parte din temerile de mai sus pleaca din copilarie. Mai tineti minte cand va certau parintii si va spuneau ca pleaca de langa voi, va lasa singuri sau nu va mai iubesc si tin in brate?!?! La urma urmei, vrand nevrand, in astfel de situatii, ne trezim, in mod inconstient niste copii care cauta iubirea si validarea, chiar daca asta inseamna sa tina de ceva ce nu mai exista. Pentru ca asta este zona de confort. Cu asta ne-am obisnuit, tot ceea ce este nou ne sperie. Nu stim la ce sa ne asteptam. Iar teama de singuratate, cred eu, ca este cea mai dureroasa. Insa, tot ceea ce se intampla in afara zonei de confort “ne face mari”, asa cum imi place mie sa spun. Asa evoluam, asa descoperim oameni, lucruri si o viata mult mai frumoasa. Suntem datori sa ne-o facem asa, indiferent cat de frica ne este sau cat de mult sau putin timp mai avem. Indrazniti! 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.