Hipnoza – da sau ba?

Va povesteam intr-un articol precedent ca am citit o carte in care se vorbea despre hipnoza regresiva. Ma tot rodea curiozitatea si ma gandeam ca ar fi foarte tare sa incerc o astfel de experienta. Insa, pentru ca eu urasc sa pierd controlul asupra mea, chiar si in momentul in care ma urc in masina cu altcineva la volan, am ezitat sa incerc sa merg. Insa, daca raman cu o idee in cap, e nevoie doar de un hint ca sa mi se aprinda iar beculetul. Si pentru ca voiam sa aflu cateva raspunsuri, am stabilit o programare la un hipnoterapeut renumit. Asa am ajuns la Gabriel Anastase, printr-o recomandare destul de serioasa, nu inainte sa mai vorbesc in stanga-dreapta cu persoane care au incercat hipnoza in trecut. Rezultatele erau remarcabile, din punctul lor de vedere. Si iata-ma in cabinet cu un total necunoscut, care imi explica procedura si toate cele. Recunosc ca la un moment dat m-am pierdut in amanunte, dar pentru ca explica atat de clar si frumos am reusit sa raman pe pozitii si sa inteleg cat mai multe. Si uite-ma, dupa o ora de explicatii, stand in picioare sa mi se induca starea de hipnoza. Un om obsedat de control urma sa se lase hipnotizat. Recunosc ca, avand in vedere panica mea de a pierde controlul, nici macar nu am crezut ca o sa reuseasca ceva, mai ales stand in picioare. Si totusi am inceput. Usor, usor ma uitam la ceasul lui de pe mana in timp ce ii apasam mana cealalta cat mai tare, dupa cum numara el, de la 1 la 4. Cand a ajuns la 4, urma sa β€œadorm”. Si a ajuns la 4, mi-a aplecat capul in fata si direct in starea aia am intrat. Culmea este ca il auzeam perfect, poate chiar mai bine decat inainte, dar eram in starea aia (pe care o vedeti la tv) si nu puteam ridica capul, vorbi sau ceva. Pur si simplu stateam in picioare, cu capul aplecat in jos. Nu a trecut mult ca m-a trezit, m-a readus in stare si iar m-a trezit. Apoi am continuat pe fotoliu aceasta sedinta. La un moment dat mi-a indus faptul ca am pleoapele atat de grele incat nu le pot deschide. Am incercat sa le deschid, convinsa fiind ca le voi deschide, ce naiba!?!?!? Credeti ca am reusit? Nope, nu am reusit sa le deschid! Imi ridica bratele pe rand si ele cadeau inerte pe langa corp. Si totusi il auzeam atat de bine, atat de clar!

Discutia avuta nu as vrea sa o descriu aici, este extrem de personala si oricum vi se va parea de domeniul fantasticului. Ce pot sa spun este ca acum sunt mult mai linistita, impacata si sigura ca viata mea va lua o turnura extraordinar de buna de acum inainte! Plus ca am o stare de euforie, pe care nu am mai avut-o de ceva timp. Iar faptul ca mi-am putut aduce aminte lucruri de cand eram eu mica, mica, mica, m-a facut sa imi raspund acelor intrebari fara raspuns. Si e atat de bine!

Ce vreau sa va zic cu acest articol? Sa lasati barierele jos, sa credeti nu numai in lucruri albe sau negre si sa fiti deschisi. Nu stiti de unde poate sa apara o solutie! De unde nici nu te astepti!

Si ca o gluma de final, e singurul barbat care a facut ce a vrut cu mintea mea, fara ca macar sa clipesc. πŸ˜‚πŸ˜‚πŸ˜‚

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.