Pace cu tine

Se spune ca nu poti fi niciodata fericit cu cineva, cu adevarat, daca nu poti fi fericit singur. Sau ca daca tu nu te iubesti suficient de tare, cum ar putea altii sa o faca?!? Totul pleaca de la noi. Daca noi ne punem bariere in fata oamenilor sau a vietii, de ce ar veni altcineva sa le dea jos?

Tocmai din teama aceasta, care de cele mai multe ori pleaca din copilarie, multi aleg sa se complaca in relatii toxice, nesanatoase sau pur si simplu neaducatoare de iubire, intelegere si respect. Teama de singuratate/abandon intrece de cele mai multe ori teama de inaltime, serpi si alte cele. Mai tineti minte cand va spuneau parintii vostri: daca nu esti cuminte te las aici/plec/nu ma mai joc cu tine/nu te mai iubesc?!?! Cam asta a fost modul de crestere pe care acum incercam sa il vindecam cumva. Unii cu ajutorul prietenilor, altii cu ajutorul specialistilor, iar altii traiesc in continuare cu ideea ca ei sunt bine si transmit acest tipar mai departe. Pentru ca este familiar, este din zona noastra de confort. Cine isi doreste cu patos sa iasa din zona din confort? Putini, foarte putini. 

Din acest motiv, de cele mai multe ori intram in relatii nepotrivite noua, iar cand ne dam seama de acest lucru, teama este prea mare pentru a iesi din ea. Ce o sa faci singur? Cum o sa te descurci singur? Financiar sau moral? Si staaam asa si ne spargem creierii in relatii care nu merita. Si nu pentru ca avem noi o problema sau pentru ca celalalt are. Pur si simplu pentru ca suntem prea diferiti si chiar daca separat doi oameni sunt extraordinari, pusi impreuna pot sa darame o camera intreaga numai din priviri. La ranile din copilarie se mai adauga cu succes ranile din alte relatii sau unele rani asimilate de la cei din jurul nostru. Asa e ca atunci cand esti inselat nu mai ai puterea de a avea incredere neconditionata in cel care urmeaza? Si daca totusi ai, ma-nclin, e mare lucru sa poti face asta dupa ce “te-ai ars o data”!

Ce avem noi de invatat in viata asta are legatura cu noi si doar cu noi. Cred cu tarie ca inainte de a face pe cei din jurul nostru fericiti, trebuie noi sa fim. Sunt satula de oameni care se sacrifica pentru copil, sot, sef s.a.m.d. La finalul vietii nu cred ca o sa spunem, mai ce mi-as fi dorit sa merg intr-un concediu de vis, dar am preferat sa ii iau copilului ultimele haine la moda?!?! Si sa te astepti ca asta sa te si satisfaca…

Cum ar fi, atunci cand suntem pe muchie de cutit sa nu ne mai gandim cat de greu e sa fii singur? Cat de greu e? Poate cineva cuantifica? Am trecut prin acelasi lucru, aceleasi temeri, atunci cand am ramas singura. Cum o sa ma descurc? Oare o sa fiu bine? Ce sa fac eu singura in casa asta mare?  Dar, ce sa vezi?!?! Nu am murit din asta. Dimpotriva, am profitat de fiecare avantaj, ca dezavantajele oricum curgeau cu nemiluita. Am profitat ca pot sa fac ce imi doresc, cat imi doresc, atat cat imi doresc si cu cine. Mi-am reamintit ce ne placea, dar si ce imi placea numai mie. Am invatat ca pot sa stau sa imi ascult gandurile, fara sa ma sperii de ce s-ar intampla. Chiar, cand ati stat ultima oara, voi cu voi, fara telefoane si alte metode de distragere a atentiei? A trecut ceva, asa-i? Incercati asta, prima oara e mai greu, apoi devine floare la ureche.

Tocmai aceste lucruri acum nu ma mai sperie si aleg sa fiu fericita, in detrimentul oricarui dezavantaj. Daca eu nu fac asta pentru mine, de ce as avea pretentia de la altcineva sa o faca? Peace!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.