Daca ne vezi…

Mi-as dori sa il vezi pe S… Cat de mult a crescut, cate a invatat de-a lungul timpului. Cat de clar vorbeste si de cate ori imi intoarce cuvintele, atunci cand ma astept cel mai putin. Sa vezi cum isi sustine punctul de vedere mai mult ca orice. Se pare ca mosteneste si de la mine cate ceva, daca fizic nu a fost posibil. Dar sa il vezi si atunci cand suntem intr-un loc necunoscut si se lipeste de mine, isi impinge fata in pieptul meu si se cuibareste acolo, pana se simte in largul lui. Asta ai fi facut si tu daca nu aveai aproape doi metri, dar compensai cu bagatul meu la inaintare in discutii cu necunoscuti, pana te simteai destul de sigur pe tine. As vrea sa il vezi cum, in lumea lui mica, incearca sa se faca mare si sa ma ajute prim casa sau oriunde considera ca am nevoie de ajutor. Sa il auzi cum spune: “te ajut eu, mama.” As vrea sa il vezi cum doarme pe latul patului, asa cum faceam eu mereu si tu urai asta. Sau cand vine si pune, la somn, un picior pe mine, asa cum o faceai tu candva. As vrea sa vezi cum creste un baiat drept, onest, sincer si saritor. Deja iti recunosc toate aceste calitati la el.

Si as mai vrea sa ma vezi pe mine, balanta mereu indecisa. Care cantareste orice decizie de n ori si atunci cand s-a saturat de incertitudini si analize, da cu banul. Bineinteles ca nu am schimbat asta la mine nici acum. Culmea, cele mai bune decizii au fost cele luate in astfel de conditii. Mi-as dori sa ma vezi “mare”. Mereu imi spuneai ca “am crescut mult” si ca nu mai sunt acea pustoaica flower power pe care ai cunoscut-o in urma cu 12 ani… Dar atunci nu intelegeam ce vrei sa spui. As vrea sa vezi si tu ceea ce vad eu in oglinda dimineata si sa stii ca mare parte din ceea ce sunt acum ti se datoreaza tie. Pentru ca, mai ales momentele in care am stat cu genunchii in pamant si cu capul plecat, mai ales acelea m-au adus aici. Si mi-as dori sa vezi asta, sa iti asumi si tu acest merit. Pentru ca mai multa incredere am avut in celalalt, decat in noi insine. Iar increderea ta da roade acum.
As vrea sa vezi, ca pe langa grijile de zi cu zi, ca tot omul, suntem bine. Dar tu stiai deja asta, nu? Eu aveam mari dubii legate de acest aspect. Ar fi trebuit sa te ascult si poate as fi dormit mai linistita in anii astia.
As vrea sa ma vezi ca dorm, dupa 7 ani de zile, am inceput sa dorm. Cateva ore pe noapte, dar si asta e ceva. Decat analizatul peretilor si a tuturor posibilitatilor din viata mea, tot e bine cu acele cateva ore. As mai vrea sa vezi ca nu sunt tot un zambet. Ti-am zambit atatia ani, desi pe interior eram rupta de durere, in unele momente, incat mult timp dupa am zambit din reflex. Uneori inca o fac. Alteori o fac pentru ca ma bucur de viata, pentru ca respir un pic mai bine, desi o buna parte s-a stins odata cu tine. As vrea sa vezi ca incerc sa iti ascult sfatul si sa fiu fericita. Nu imi iese intotdeauna, inca ma trezesc asezata pe jos incercand sa imi revin cu ultimele forte. Si reusesc, penru mine, pentru S, pentru tine si pentru cei mai dragi oameni de langa mine.
Stiu sigur ca eu nu mai pot sa te vad, dar daca tu da, uita-te bine la noi. We are here!