Cu cine ai vrea sa ramana copilul tau?

Sa ne imaginam urmatorul scenariu:

Suntem copii, mergem la scoala, acasa, ne facem temele, crestem mari, sub grija parintilor. Ne dorim sa fim mari, ajungem acolo, iar apoi, cand dam de toate problemele vietii ne dam seama ca mai bine ramaneam copii. Dar timpul nu poate fi dat inapoi, asa ca lucram cu ceea ce avem. Si ne ducem la liceu, la facultate, ne angajam, casatorim, facem copii la un moment dat. Nu neaparat in aceasta ordine, dar cam pe acolo ne indreptam cu totii, mai devreme sau mai tarziu.  Crestem, la randul nostru, copiii si deja ne vedem bunici, care isi tin nepoteii  pe genunchi si le povestesc amintiri din copilarie. Ce viata frumoasa! In timpul asta poate v-ati luat o casuta frumoasa, departe de orasul zgomotos, o masina cu care plecati linistiti in concediul anual. Presupunand ca pensia va permite sau ca v-ati pus bani la saltea, in timpul in care ati lucrat.

E un scenariu frumos de viata, nu? I know, p-asta l-am avut si eu cand eram mica. Daar, ce sa vezi?!?! Viata nu e chiar asa, iar noi de multe ori traim intr-o bula, pe care credem noi ca o putem controla. Nimic mai fals! Acestea sunt doar false asteptari ale noastre sau un motiv ireal de a bate cu mana in lemn, sa nu se intample ceva rau. De parca asta ar conta. Ce putem face insa, este sa minimizam efectele negative care s-ar putea produce in cazul unui eveniment nefericit. Mai ales noi, romanii, ar trebui sa invatam SA PREVENIM, nu doar sa tratam. Pentru ca de multe ori, acel tratat deja este tardiv. Si ne putem plange degeaba in pumni, asta daca mai apucam noi, ca de cele mai multe ori, isi plang copiii nostri.

Imi aduc si acum aminte ca, aproape cu doua luni inainte de diagnosticul lui T i s-a propus sa i se faca o asigurare de viata/sanatate. Reactia amandurora a fost: “La ce ne trebuie noua? Uite ce tineri si sanatosi suntem!” Doua luni mai tarziu, cine isi plangea in pumni? Ati ghicit! Aia a fost una dintre marile decizii pe care le-am regretat amarnic. Inca o mai fac. Am fi scutit atatea, dar mai ales, el ar fi “plecat” mai impacat ca o sa ne fie putin mai usor. Culmea e ca, in nebunia de a trata boala lui, eu  m-am crezut invincibila, ca nu o sa ma imbolnavesc, ca nu o sa “am timp” de asta. De parca boala sau accidentul te intreaba daca ai timp de ele. Si, dupa ce s-au mai linistit apele,  am inceput sa ma intreb, dar daca eu patesc ceva, ce face copilul? Cu cine va ramane el? Mai ales ca eu sunt singurul lui parinte?!?! Si am aflat ca exista un act, pe care il poti face la notar, in care sa desemnezi un tutore, in cazul in care copilul ramane fara parinti. Nu costa mult, se face in cateva minute si iti asigura multa liniste, ca in cazul in care copilul ramane singur, nu o sa fie luat pe sus de protectia copilului sau nu o sa fie “licitat” de n rude. Si pana la urma, rude, ne-rude, nu toti suntem facuti sa fim parinti si cred ca dreptul nostru suprem este acela de a avea grija de copiii nostri chiar si dupa moarte. Asa ca, luati-va copiii in brate, rugati-va sa fiti sanatosi, dar chiar si asa, uitati-va in jur. Daca voi nu ati fi, cine ar fi potrivit sa le fie parinte? Si mai puteti face ceva, puteti sa va asigurati cum considerati voi ca e mai bine, nu degeaba exista companiile de asigurari. Tocmai penru asta, pentru a “asigura” in caz de ceva. Daca nu ma credeti, va fac cunostinta cu mamici care au avut asigurari de viata dupa moartea sotilor decedati! Ca tot ma invart eu in lumea asta de vreo doi ani. Si puteti face diferenta atunci, dintre o mama care are ce pune pe masa copilului, sau o mama care depinde intr-o considerabila masura, de venitul sotului, care, NU MAI E! Iar diferenta este imensa…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.