Timpul nu se opreste in loc

Cand cineva moare, timpul nu se opreste in loc, pentru ceilalti. Desi ti-ai dori asta, desi te enerveaza faptul ca ceilalti( si inclusiv tu cateodata) isi vad de treaba, timpul nu se opreste. El curge si ne aduce pe fiecare dintre noi, mai aproape de final. Un final la care nu ne gandim, despre care nu ne  place sa vorbim prea mult si facem tot posibilul sa ni-l alungam din gand atunci cand isi face aparitia in creierul nostru. Acum ceva timp, daca m-ai fi intrebat care este temerea mea cea mai mare as fi spus ca mi-e frica sa mor. Ce o sa se intample cu mine? Cu mintea  mea, cu sufletul si corpul meu? Mi se parea incredibil sa nu mai ai acest control asupra ta. Acum, daca ma intrebi ce temere am sau ce  mi se pare foarte greu, pot spune, cu mana pe inima, ca  cel mai greu este sa traiesti, dar sa ai sufletul mort. Sa te trezesti dimineata, sa fii ca un robot si prea putine lucruri sa te bucure. Sa nu vezi speranta in viitor, sa stai mereu cu fata spre trecut si sa te intrebi constant: de ce? De ce e asa? Cu ce ai/ati gresit? De ce tu? De ce voi? Iar cateodata, sa mori iti pare calea cea mai usoara, cea mai putin dureroasa, desi esti genul de om, care a luptat impotriva  mortii pana in ultimul moment.


Insa, in unele momente instinctul de conservare te ajuta sa supravietuiesti. El e mai puternic ca orice lipsa de dorinta de a trai. Si cum, necum, incepi sa respiri, usor, usor, din nou. Iar primele guri de aer trase in piept, te lovesc si te doboara la pamant. Pentru ca intelegi ca acest respirat te ajuta sa dai drumul usor, usor, trecutului. Sa nu il uiti, dar sa incerci sa intelegi si sa il accepti. La urma urmei, nimeni si nimic nu il poate schimba. Iti mai usureaza suferinta faptul ca stii ca ai dat tot ceea ce ai putut la momentul respectiv si ca indiferent de rezultat, a-I fi luat-o de la capat din nou si din nou.

Iar zilele trec si respiratia devine din ce in ce mai usoara. Incepi sa ai un nou ritm de viata, sa simti ca inima ta se trezeste din amorteala si incepe sa bata din ce in ce mai puternic. Dar aici intervin oamenii de langa tine, cei care raman aproape sau ti se alatura pe parcursul vietii. Ei fac diferenta. Nu suntem facuti sa fim singuri, desi o perioada de singuratate este benefica fiecaruia dintre noi.

De cele mai multe ori, totul te ia  pe nepregatite. Nu exista o cale usoara sau ceva bine pus la punct. Ma vedeam cu scoala terminata, un sot bun langa  mine, un copil (sau trei), un job bun si multe calatorii la bord. Well, viata mi-a aratat ca are alte planuri cu mine, iar daca eu am impresia ca totul e alb sau negru, voi avea de invatat din experiente si iata-ma aici… Insa, peste toate astea, chiar cred ca toate au un scop, mai presus de mine, de noi, de tot. Poate este modul meu de a rezista intemperiilor. Sa cred ca exista un scop, sau sa fac un scop din asta si, de asemenea, sa cred ca tot ceea ce faci se intoarce catre tine. Fie ca este bun sau rau. Si lucrurile bune incep sa se intoarca. Si, desi este incredibil de greu, sa ai capul intors catre trecut si sa simti ca nu poti respira atunci  cand iti aduci aminte de el, la fel de incredibil de frumos este sa revii cu fata spre viitor si sa speri la mai bine. Si ce e mai frumos decat o mana care sa te traga inainte si sa iti ofere increderea ca intr-o buna zi va fi si mai bine?

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.