Karma sau nu?

Credeți în karma? În ideea că orice acțiune se întoarce către tine, sub o formă sau alta? Sau că totul se întâmplă haotic în viața asta și nu avem controlul asupra lucrurilor?

De multe ori mi s-a întâmplat să fac un bine, iar acel bine să se întoarcă atunci când nu mă așteptam. Și nu numai atunci când nu mă așteptam, dar atunci când aveam cea mai mare nevoie de el. Ceea ce îmi întărește convingerea că dacă  un om își trăiește viata în respect și grijă față de  ceilalți și de ceea ce îl înconjoară, la rândul lui va primi ceea ce oferă.

Au fost atâtea momente în care am pierdut oameni, lucruri, bani sau timp… Dar la fel de multe momente când tot ceea ce am pierdut s-a întors înzecit către mine. Și nu pot să fiu decât recunoscătoare pentru asta și să încerc să îmi dirijez viata ca și până acum, încercând să fac cât mai puțin rău și cât mai mult bine.

Însă, pe lângă lucrurile materiale sau serviciile apărute de te miri unde, cel mai mult mă surprind oamenii din viața mea. Cei care au rămas sau cei care mi s-au alăturat pe parcurs. După moartea lui T s-a făcut curățenie în lumea mea, vrând nevrând s-au tăiat oameni de pe  listă. Unii mai mult, alții mai puțin. Unii la limita siguranței mele, alții de care nu am mai auzit de luni bune și peste care s-a lăsat o liniște incredibilă. Da, e dureros că pe lângă omul pe care l-ai iubit să mai pierzi o bună parte din prieteni și cunoștințe. Dar, așa cum spunea un cunoscut psiholog, nu suntem copaci, deci ne mutăm. Atâta timp cât nu ne e bine, plecăm spre ceva ce considerăm că este.

În orice caz, pentru că viață ne surprinde atunci când ne așteptăm mai puțîn, în lumea noastră pătrund oameni la care nu te aștepți, în momente și circumstanțe mai mult sau mai puțin obișnuite. Iar dacă oamenii rezonează cu tine, cu stilul tău de viață, cu modul de a privi lucrurile, rămân alături de ține. Și sunt atât de surprinsă că mi se întâmplă asta tocmai mie. Că dacă la miezul nopții am o problemă și deschid telefonul am oameni dispuși să ajungă la mine în secunda doi, să mă ajute, așa cum aș face și eu pentru ei.

Poate că  în anumite momente nu vedem partea plină a paharului, mai ales în momentele grele, dar nimic nu e permanent. Nici starea de bine, dar nici cea de rău. Iar până la urmă, totul în viața asta se întoarce la un moment dat, într-o formă sau alta.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.