Mă mai fac bine?

Îi povesteam psihoterapeutului meu că niciodată nu am crezut că moartea unui om poate destrăma atâtea visuri, speranțe, planuri, împliniri, așteptări, dorințe, momente de încredere, toleranță, așteptare etc..


Raportat la câți oameni suntem pe planeta asta, ai zice că dispariția unui om înseamnă ceva mic. Și probabil că așa este, pentru cei care nu au contact cu omul acela sau contactul cu el este nesemnificativ. Dar când este vorba despre tine și despre omul cu care împarți toate cele de mai sus și nu numai, lucrurile stau altfel. Și nimeni nu îți spune asta, nimeni nu te poate pregăti pentru ceea ce va urma. Nu citești cărți, nu citești articole, nu știi cum va fi viața ta în doliu. Un doliu pe care îl poți duce zăcând în casă și târându-te până la baie și înapoi în dormitorul gol sau un doliu pe care îl duci, aparent, cu zâmbetul pe buze, atunci când îți pui cele mai colorate haine și ieși în lume. Dar numai tu știi că hainele nu au legătură cu ceea ce ai în suflet și nici cel mai puternic roz de pe tine nu poate șterge acel negru care te însoțește mereu și care te bate ,atunci când nu te aștepți, pe umăr. Acel negru care te ceartă atunci când zâmbești sau bei o cafea bună, acel negru care îți spune că ar trebui să zaci în casă, nu să fugi în lume, departe de casa care îți aduce aminte de el. Acel negru care te face să te simți ultimul om pentru că respiri, pentru că deși simți că ai murit odată cu el, tu tot exiști pe lumea asta. Acel negru care îți aduce aminte că de când l-ai cunoscut ai știut că veți fi alături până când moartea vă va despărți, numai că ea a venit prea devreme, prea nedrept…

Și te trezești aruncat în lumea asta fără el. O lume pe care nu ți-o imaginai astfel. Fără zâmbetul cu care îți începeai diminețile, fără brațele care te făceau să uiți de toate, fără cearta care mereu îți era benefică, pentru că te creștea mare, îți arăta o lume matură, care mai târziu te va ajuta în viață. Dar oricât de greu ar fi, îți dai seama că trebuie să faci ceva pentru a lua fiecare zi de la capăt și să nu te oprești, indiferent ce ar fi. Pentru că dacă te oprești o singură dată, din ieșit din casă, din respirat aer curat, știi că ăsta e drumul sigur spre panică, disperare și în final renunțare. Îți setezi, așa cum ai făcut atâția ani, să fii pe baricade. Să nu renunți orice ar fi și să dai tot ceea ce ai mai bun. Nici măcar nu faci asta pentru tine. Asta pentru că nu simți că meriți, din moment ce el nu mai e aici. Dar orice ai face, ești prinsă între trecut, prezent și viitor. Iar orice planuri ți-ai face pentru ziua de azi sau pentru cea de mâine, mereu vine trecutul și te bate pe umăr:

“-Păi ce faci? Vrei să fii bine? Știi că nu meriți, nu?!?! Unde e el? Nu mai e? Și atunci, tu de ce ai merita mai mult? Hai să îți dau niște amintiri, de când era bine. De când el a fost alături de tine, în cele mai negre momente, iar tu l-ai răsplătit prin ce? Un singur lucru aveai de făcut, să faci să fie bine. Așa cum i-ai promis de atâtea ori: o să fie bine!”

Și toate progresele tale, tot efortul de a merge mai departe se risipesc în cele câteva secunde de întrebări. Te întrebi de ce sunt oamenii atât de mândri de tine, de ce îți spun că ești puternică, de ce te pun pe un piedestal pe care ți-e clar că nu îl meriți. Doar pentru că nu ai plecat atunci când alta ar fi făcut-o?
Dacă este ceva mai greu decât să fii prinsă în trecut, este să fii prinsă între trecut și prezent. Să nu poți să te bucuri complet de ceea ce ai, pentru că mereu te uiți peste umăr în trecut și te întrebi ce-ar fi fost dacă… Când vine acceptarea? Mai vine? Mă mai fac bine? Bine cu mine?

1 thought on “Mă mai fac bine?”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.