Mai există iubire?

Povesteam acum câteva săptămâni cu un prieten, despre ceea ce observ în jurul meu, de când am rămas singură. Și oricâte guri de aer aș încerca să trag în piept și să îmi spun că nu există numai alb și negru, îmi este greu să fac asta, pe zi ce trece tot mai mult… Mi se pare că în cei 10 ani alături de T eu am trăit într-o bulă, care a făcut poc și s-a spart, lăsându-mă acum, în mijlocul unei lumi necunoscute mie. Și aici fac referire la relațiile din ziua de astăzi, la principiile pe care se construiesc, cum se construiesc, dar mai ales cum se destramă. O să metaforizez puțin femeia și bărbatul într-o situație mai jos.

 Să luăm bărbații în căutarea unei relații. Ei intră într-un magazin plin de “obiecte”, iar obiectele sunt femeile. Am stabilit deja că e o situație pur ipotetică, deci nu judecați asocierea femeilor cu obiectele. Asa… Eu văd tot mai mulți bărbați care intră în magazin, unii știind perfect ce vor, iar alții mergând la ghici. Și acolo dau cu ochii de o varietate de obiecte. Le sare primul obiect în ochi, care este lucios, pare calitativ, ar da numai bine în livingul lor. Și iau obiectul de pe raft. Mai merg un pic spre casă și hop alt obiect pe alt raft. Numai că ăsta e mai mare și mai impunător. Parcă e frumos și cel din brațe, dar cel de pe raft e de neratat. Dacă  îl lasă acolo, poate îl ia altcineva. Așa că, pun mâna și pe al doilea obiect, făcându-i loc în mâinile lor încăpătoare. Se mai plimbă puțin printre rafturi, poate mai găsesc vreo ofertă specială, poate e ceva  mult mai atractiv și, după caz, mai iau câteva obiecte în mâini. Și urmează 2 situații posibile: fie se plimbă printre rafturi cu toate obiectele în mâini, neștiind ce să aleagă și nu mai ajung vreodată cu ele la casă, fie le iau pe toate și le achită, umplându-și livingul până la refuz. 

 Văd tot mai puțini bărbați destul de maturi și conștienți că alegerile lor influențează vieți și că e cazul să își asume că ceea ce aleg nu e numai despre ei. Mi-aș dori să văd un bărbat care, ok, vede mai multe variante, însă e capabil să spună: În regulă, caut 7 calități la un obiect, e clar că nu pot găsi toate calitățile la obiectul respectiv, însă am găsit 5 cu care pot lucra și pe care le pot îmbunătăți. Să își asume bărbatul respectiv că ia obiectul acasă, că e posibil să nu îi îndeplinească toate cerințele, dar să fie dispus să lucreze pentru asta și nu să stea cu mâinile în sân și doar să aștepte. Și da, dacă într-un final acele 5 calități nu sunt suficiente pentru o bună conviețuire, se poate întoarce oricând la magazin să dea retur. Nimic nu e pe viață, dacă nu îți dorești! 

 Însă, societatea din ziua de astăzi ne oferă atâtea posibilități de a cunoaște oameni, de a socializa, de a lega relații unele mai puerile decât altele, încât nu e de mirare că se întâmplă aceste lucruri. Oamenii știu că dacă nu e X acasă, mereu e Y, trebuie doar să caute suficient de tare soluții de back-up. Și e păcat! E atât de greu să găsești pe cineva cu care să te potrivești în multe lucruri, dar mai greu este să găsești pe cineva dispus să muncească pentru o relație.

 Mi s-a spus că mi-e ușor să vorbesc din perspectiva relației pe care am avut-o cu T. Că la noi a fost iubire adevărată, că a fost simplu și normal că acum sunt bulversată de toată această nebunie din jurul meu. Nimic mai fals! Exceptând cele 2 secunde în care l-am cunoscut și mi-am dat seamă că el este THE ONE, am avut o relație ca toți alții. Cu supărare, ceartă, pauză de vorbit, dorință de a pune bagajul la ușă și a pleca etc.. Dar în același timp am fost conștienți că lucrurile bune nu se obțin ușor și am fost dispuși să ajungem acolo prin multă muncă și perseverență. Muncă în ceea ce ne privește pe fiecare, dar și pe celălalt.

 Bineînțeles că acum nu judec, departe de mine gândul ăsta. Însă încerc să înțeleg oamenii din jurul meu. Știu că toți venim cu anumite bagaje emoționale într-o relație și e greu să lași bagajul la ușă și să uiți de el. Nu, aducem fiecare bagajele în spate și ne luptăm cu greutatea fiecăruia până ajungem la un rezultat. Fie el pozitiv, fie negativ. Însă nu bagajul e problemă, ci această continuă alergare spre mai bine, spre ceva mai impunător, mai lucios, mai durabil. De multe ori oamenii aleargă după ceva ce au lângă ei deja, dar sunt prea preocupați de această fugă, încât nu văd prea mult în jurul lor. Și e păcat!

1 thought on “Mai există iubire?”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.