Impresii din Berlin

Prima dată în Berlin, cu un copil energic, de 3 ani. Ce impresie mi-a făcut? Este un oraș ordonat, bine pus la punct, cu un transport în comun ireproșabil, pe rutele pe care am circulat noi. Cu mulți turiști, dar și cu nemți, care vorbesc, cel puțin la nivel conversațional, engleză. În acest mod, nu te poți rătăci, mereu poți primi informații sigure, pe care te poți baza. Nu sunt cei mai zâmbitori oameni, însă nu e asta totul, cred că  dacă un om îți zâmbește e un bonus bine primit. Am apucat să vizităm mai multe locuri decât ne-am propus și o să încep cu prima și marea dragoste a lui S:

1.       Grădina zoologică Berlin – un loc nu la fel de trist ca cel din România. Urăsc să văd animalele închise și care trăiesc în condiții inumane, dar cele din Berlin mi s-au părut a fi fericite, trăind în condiții foarte bune. Spațiu suficient, mâncare ok, distanță destul de mare între vizitatori și ele, astfel încât nivelul de stres este destul de mic. Cel mai mult mi-a plăcut “Grădina Panda”, acolo unde trăia fericit un ursuleț, în ditamai grădina plină de verdeață. A mai fost zona de căprițe și oi, acolo unde te puteai plimba  nestingherit printre ele și le puteai hrăni cu mâncare cumpărată de la ei. Erau atât de prietenoase căprițele , încât puteai jura că pe lângă cățelul de acasă ai prefera și o capră pe post de companie. Cel mai tare mi-a plăcut că de acolo poți închiria un fel de mini căruță, cu care poți plimba copilul prin toată grădina zoologică. Cea mai tare investiție din vacanța asta, având  în vedere că nu am avut la noi sistemul de purtare.

2.       Acvariul, care se află în cadrul grădinii zoologice. Foarte frumos și acesta, poți vedea pești de dimensiuni diferite, în unele zone ai posibilitatea de a te juca în apă, cu mâinile, pe lângă pești. Ai și câteva zone de stat jos, după ce te epuizează copilul din dotare. Costul total pentru vizitare zoo+acvariu este de 21 euro(adult, copiii până în 6 ani nu plătesc), plus 5 euro închiriatul carului.

3.       Poarta Brandenburg, m-a impresionat numai prin numărul impresionant de vizitatori, care își făceau câteva poze înainte și apoi plecau mai departe. 🙂

4.       Memorialul Holocaustului. Am fost fascinată de Holocaust, încă de la primele lecții de istorie. Iar sentimentul de a-l vedea m-a zguduit destul de mult, reamintindu-mi câți oameni au pierit atunci, câți oameni au fost despărțiți de familiile lor și câți copii gemeni au fost supuși experimentelor demne de domeniul fantasticului. Dacă veți urmări câteva mărturisiri ale supraviețuitorilor veți înțelege despre ce vorbesc.

5.       Muzeul tehnic începe cu un restaurant. Da, fix la intrare, în partea stângă există un restaurant pe care a trebuit să îl bifăm, deoarece S este constant înfometat. Intrarea la muzeu a fost 8 euro pentru adult, copiii până în 6 ani nu plătesc. Mi s-a părut foarte tare că au garderobă , astfel încât nu te plimbi cu hainele după ține prin tot muzeul, să te apuce toate transpirațiile. Asta dacă vrea copilul să își lase geaca acolo, dacă este prea temător că “doamna o să i-o fule”, atunci o cari, așa cum am făcut eu. Există zone delimitate în care poți vedea trenuri, motoare, avioane, bărci de toate dimensiunile, din toate timpurile și pentru toate gusturile. Este dispus pe mai multe etaje, la fiecare etaj există toalete curate în care ai acces ușor, ai și o zona de luat masa, locuri de stat jos pentru odihnă. Ce nu mi-a plăcut aici a fost că singurul text în engleză era “Do not touch!”. În rest, toate notele explicative erau în germană și e mare păcat, la câți vizitatori străini au. Dar mnah, poate e încă un impuls să pui burta pe carte și să înveți limba lor.

6.       Zidul Berlinului mi s-a părut interesant prin desenele lui, care am înțeles că sunt schimbate la fiecare 10 ani. Ce mi s-a părut aiurea a fost că am întâlnit compatrioți nu tocmai cinstiți, ci genul de oameni care jucau alba-neagra pe stradă și alte jocuri asemănătoare.

7.       Mallul East Side, de abia deschis, mi-a atras atenția prin simplitate, nefiind atât de blin bling ca mall-urile noastre. Interesant(ironic vorbind) mi s –a părut că la toalete trebuia să plătești 50 de cenți. Nu e o suma mare, dar pe bune, că nu ești pe stradă la o toaletă publică să fii nevoit să plătești. Ești totuși, în Berlin!

Exceptând aceste obiective, am avut ocazia să întâlnim oameni de toate națiile. S s-a oprit la fiecare artist stradal care cânta fie cu vocea, fie la vreun instrument. Ultimul a fost un tip care cânta foarte mișto, iar S mi-a cerut să dansez cu el în stradă, după ce i-a pus în pălărie câțiva bănuți. Așa că  omul, văzând entuziasmul copilului, i-a dedicat o melodie, pe care S a dansat vals. Asta e singurul dans pe care îl știe copilul, nu radeți. 🙂

Transportul în comun mi-a lăsat o impresie foarte, dar foarte bună. În stațiile de tramvai și autobuz, aveai tabele pe care scria în cât timp vine fiecare mijloc de transport în comun. Biletele le-am achiziționat online, din aplicație. Pentru o zi întreagă, în zona AB, puteai lua bilet de 7 euro și te plimbai cât îți poftea inima. Alt lucru interesant mi s-a părut faptul că îți puteai configura traseul foarte ușor în aplicație și știai exact unde să coborî ca să schimbi următorul mijloc de transport. Am încercat  autobuzul supra etajat, S bahn(un fel de metrou de suprafață, îi spun eu), plus autobuzele. Foarte mișto toate.

Dezamăgirea maximă a fost alimentația copiilor. În restaurantele în care am intrat, mai ales la zoo și muzeul tehnic, toate meniurile pentru copii includeau șnițele, cartofi prăjiți și suc de mere. Pe cuvântul meu că nu am văzut copil care să bea apă cât am fost acolo, ci sucuri de mere sau alte cele. Să pot să îi dau copilului o supă a fost nevoie să întru în restaurante cu specififc italienesc, unde am găsit mâncare foarte gustoasă. Dar în cele tipic nemțești am găsit numai junk food.

Controalele în aeroport mi s-au părut riguroase, mai ales dacă ai un copil urlător la tine. În drumul spre casă S a refuzat vehement să fie scanat la control, astfel încât ne-au pipăit, pe amândoi, doamnele de la aeroport. Mai aveau puțin și ne dezbrăcau să se convingă că suntem ok și putem trece.

Cam asta a fost vacanța noastră, scurtă, frumoasă, dar plină de peripeții. Și nu, nu este ușor deloc. Am avut parte de tantrumuri, de crize de nervi și tăvălit prin aeroport. Și acum mă mir că nu m-a ridicat poliția din aeroport la cum s-a târât S pe acolo. 🙂 Însă, peste toate astea, el a declarat că a fost cea mai tare vacanță și că își dorește să rămânem în Berlin. Cine știe ce ne rezervă viața?!!?! 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.