Dar din joc se face Rai

Imi amintesc si acum prima si singura tabara de la mare, din scoala generala. In tabara respectiva mergeau numai copiii cu rezultate bune si foarte bune la invatatura, dar care in acelasi timp faceau parte din familii cu situatie materiala precara. Tin minte cu cat entuziasm am asteptat sa vina ziua plecarii, cat de frumos mi s-a parut albastrul marii la prima vedere. Cel mai frumos turcoaz vazut vreodata, pana in ziua de astazi. Atat de impresionata am fost. Si, desi de mica m-am trezit greu dimineata, in acea saptamana eram prima la trezire, prima la masa, prima pe plaja. Atat de mult voiam sa ma bucur de marea pe care nu o mai vazusem vreodata. Atunci mi-am facut o promisiune, ca daca voi avea un copil, ma voi asigura sa vada marea cel putin o data pe an. Pentru ca meritam sa ne bucuram de ea, de valurile ei, de soarele care ne mangaie la rasarit.

Aproape ca m-am tinut de promisiune, dar imi doresc mai mult. Imi doresc ca si alti copii sa aiba intiparit pe retina acel turcoaz sau altii, verdele brazilor de la munte. Si cateodata viata ne aduce intr-un punct in care putem sa fim mai buni cu altii, sa gasim un scop al unor lucruri intamplate, sau daca nu, sa cream noi unul.

Asa ca, va povesteam intr-un articol mai vechi, m-am alaturat unei asociatii, care se adreseaza copiilor carora le-a murit un parinte. Intelegeti cu totii de ce este un proiect fix pe sufletul meu, avand un copil caruia anul trecut i-a murit una dintre cele mai importante persoane din viata, tatal lui. Si pentru ca dragostea mea pentru copii este de nemasurat, am organizat un eveniment pentru copii, despre copii, numimt Dar din joc se face Rai. Am avut animator pentru copii, ateliere de slime, de cusut, de decorat, o piesa de teatru, prajituri, limonada si multa, multa voie buna.

Inca mi se pare incredibil ca pentru acest eveniment s-au mobilizat atatia oameni, zeci de adulti, zeci de copii. Toate atelierele, piesa de teatru, animatorul, fotograful, spatiul de joaca, toate acestea au fost sustinute de oameni dragi mie, fara a pretinde vreo suma. In schimb, donatiile au mers catre asociatie, urmand ca anul viitor sa organizam tabere pentru copiii despre care va vorbeam mai sus. Pe langa acesti oameni, sunteti voi, cei care v-ati rupt din timpul vostru si ati venit sa participati sau doar sa donati, desi nu ati avut copii cu care sa mergeti la ateliere. Sau voi, cei care ati condus sute de kilometri stiind ca evenimentul acesta este atat de important pentru mine si imi doresc din suflet sa iasa asa cum ne-am propus.

Pe multi dintre voi va cunosc din online si de fiecare data imi intaresc convingerea ca online-ul este mai mult decat vrem noi sa credem. Pentru ca in spatele unor telefoane se afla oameni buni, unii cu mai multe traume, unii cu mai putine, unii care rezoneaza prin prisma experientelor traite cu acest tip de eveniment, dar cu totii, absolut cu totii va doriti sa faceti bine. Iar asta este o dovada ca pentru copiii nostri putem crea o lume mai buna, plina de empatie, responsabilitate si credinta in oameni. Cred ca asta este cea mai importanta lectie pe care o putem invata fiecare dintre noi. Desi este nevoie de bani pentru a face anumite lucruri, desi ati participat activ la asta, intr-un final, fiecare gest de bunatate conteaza, este un pas inainte pentru noi, un bun exemplu pentru urmasi si o urma de speranta ca in cele mai grele momente ale vietii, oamenii se mobilizeaza. Uneori chiar si numai din spatele unui telefon inteligent. Iar asta conteaza, mult!

 

 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.