Al treilea obiectiv

Este un obiectiv pe care il voi pastra, sper eu, pentru cat mai mult timp, si anume scrisul. Stiu ca nu sunt o mare priceputa in ales scrisului, ca nu toate ideile mele sunt puse într-o ordine corecta, ca ar putea fi mai modelate textele, dar pentru a ajunge ceva pe blog prefer sa scriu atunci cand simt si sa corectez cat mai putin. Pentru ca daca tai si sterg si rescriu o sa sterg tot intr-un final. Asa ca, fie ca sunt in parc, in masina, dorm si imi vine o idee la 4 dimineata, ma apuc sa scriu.

Unii oameni cand sunt tristi, furiosi, fericiti sau impliniti se manifesta diferit. Lovesc, trantesc, vorbesc urat, iubesc, imbratiseaza, ocrotesc. In perioada de maxima furie si disperare am preferat sa scriu. Orice traire pozitiva sau negativa a iesit prin scris. Asa ca mi s-a propus sa compun un text, pentru o revista. Iar din momentul ala am stiut perfect ce am de gand sa scriu. A fost mai mult un text prin care sa scot afara mare parte din ceea ce am simtit, dar cumva sa ajut si oamenii care poate se afla in aceeasi situatie si se simt singuri. Pentru ca da, de cele mai multe ori te simti singur. Poti fi intr-o incapere cu zeci de oameni, care tin la tine, dar tot al nimanui sa crezi ca esti.
Mai este o avertizare a faptului ca nu intotdeauna raspunsul “bine”, la intrebarea “ce faci?” este real. Sau ca daca un om are un zambet mare pe fata si pare cel mai fericit om, este si asa. Sau ca daca a putut sa faca o mie de lucruri asta nu inseamna ca nu se poate impotmoli la urmatorul, care poate fi foarte simplu, de altfel, de indeplinit.

Si a iesit textul de mai jos, care pe alocuri este modificat si indulcit. Cel original este putin mai agresiv, asta din cauza furiei mele adunate de-a lungul timpului. Insa, ultima parte nu imi apartine, mai am mult pana sa ajung acolo. Sau poate nu voi ajunge niciodata, cine stie?!?

Uneori, trebuie doar să te ierți că nu ești supraom, că destinele nu depind de tine, că viața nu poate fi negociată, mereu, așa cum ți-ai dori. Acceptarea este cea mai dificilă etapă. La fel și speranța fragilă că într-o zi, vei purta suferința cu tine fără durere acută, fără vină și neputință.

Iar textul este aici:

https://psychologies.ro/ganduri-de-la-cititori/atunci-cand-ai-o-persoana-draga-bolnava-devii-umbra-ei-2167905

Si tineti minte, cateodata nu trebuie nimic!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.