Zi aglomerata, dar ataat de frumoasa…

Oooo, daa! A fost o zi aglomerata, tare aglomerata. A inceput dis de dimineata, cand S a hotarat la 06:50 ca este ziua si ca isi doreste sa mearga in “parc”. Noroc ca inca il pot convinge ca nu se poate merge la ora aia in parc, astfel incat am mai lalait o ora in pat, lesinata si rugandu-ma sa mai adoarma macar 10 minute. Nu s-a intamplat asa minune de cand s-a nascut, dar eu tot sper, poate ma loveste vreodata un astfel de noroc. Asa ca dupa o ora a inceput ziua, cu agitatie, pregatiri, mers cu treaba prin oras, la mecanic, inclusiv. Da, da, la mecanic, fix de ziua mea. Noroc ca m-a oprit politia acum cateva seri si m-a anuntat ca imi expira ITP_ul ca altfel ciiine stie cand observam eu. Asa ca a trebuit sa pregatesc masina pe ultima suta de metri, sa inlocuiesc ce aveam de inlocuit si sa ma întorc repede acasa ca musafirii deja bateau la usa. V-am spus ca sunt cea mai imprastiata, dezordonata si lasat pe ultima suta de metri orice lucru, persoana? Mereu fac asa, am 3 lucruri de facut in decurs de o saptamana, as putea sa le fac lejer si sa nu ma aglomerez, dar nu, eu le las pe toate pe duminica si eventual pe langa cele 3 lucruri de facut mai adaug cateva. Dar asa functionez, adrenalina aia face toti banii, iar astrele se aliniaza instant si se rezolva toate.

Si pentru ca a fost ziua mea am zis ca e prilej de socializat, baut un pahar bun cu vin si intalnit copiii unii cu altii sa se joace. A trecut ceva timp de cand nu am mai avut casa aproape plina, in zilele bune era si mai si, dar oricum, azi a inceput sa semene a ceea ce era inainte. La fel nu va mai fi, niciodata nu e, dar pentru ca lucram cu ce avem facem tot posibilul ca macar sa semene cu obisnuitul. Si cata voie buna a fost, si rasete si amintiri si cateva lacrimi ascunse in coltul ochiului, ca sa nu stricam voia buna… Iar S a fost intr-o continua joaca si bucurie ca si-a revazut verisorii dupa ceva vreme. Si inca o data mi-am dat seama ca oricate defecte am avea, oricate suparari ne-ar paste pana la urma conteaza oamenii de langa noi, care ne stiu cu aceste defecte, dar care ne accepta asa cum suntem, iar daca este cazul ne “dau o palma peste ceafa” sa revenim pe drumul cel potrivit noua. Si cred ca asta e mare lucru, sa ne acceptam asa cum suntem unii pe altii, dar noi insine sa ne dorim sa facem mici schimbari pentru a trai într-o comunitate potrivita noua.

Uitasem cum e sa se auda atata zgomot in casa (vecinii cred ca ma aproba in acest moment), sa razi cu gura pana la urechi, sa asculti povestile care se repeta de multe ori, la aceleasi petreceri, dar sa le asculti cu aceeasi placere de fiecare data. Iar pentru S cred ca va conta enorm, pe viitor, aceasta legatura, sa isi stie originile, sa asculte povestile copilariei lui T si astfel sa isi dea seama ca pana la urma ceea ce conteaza in viata sunt momentele create alaturi de oameni dragi.

Si ca sa inchei într-o maniera si mai pozitiva, S mi-a cantat dimineata (ajutat de bunica lui, pe care o divinizeaza) “La multi ani” timp de vreun sfert de ora, topaind in pat de fericire. Acela a fost momentul zilei, neîntrecut de cadouri, mancare buna, rasete si voie buna.Acela a fost! Nu imi vine sa cred cat de repede trece timpul, cat de mult poate sa ma surprinda in fiecare zi. T ar fi fost mandru de el, sunt sigura de asta!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.