Mama singura, capat de tara?

Ma uit tot mai mult in jurul meu si vad familii despartite, mame singure care se lupta zi de zi cu viata si care iau in piept toate dificultatile ei pentru a-si creste copiii cat mai bine si sigur posibil. Ciudat e ca pana sa fiu o mama singura nu am bagat in seama prea mult mamicile din aceasta categorie, nu le-am vazut nevoile la nivelul la care ar fi trebuit. Dar pentru ca atunci cand te afli într-o anume situație tinzi sa vezi in jurul tau oamenii aflati in aceeasi baricada cu tine.

 

Cel mai trist, la mamele singure, mi se pare chiar termenul asta “singure”. Cuplurile se despart din diferite motive (incompatibilitate, inselat, minciuni, moartea celuilalt etc.), iar mama ramane, de cele mai multe ori, împreună cu rodul familiei, copiii. Printre atatea facturi, rate, gradinite, parcuri, spitale, munca, ea nu mai are timp pentru ea. Se arunca undeva in spate pe lista ei de priorități si uita de nevoile si sentimentele ei, pentru ca e prea preocupata de lista de mai sus.

 

Insa, nici societatea nu o ajuta prea mult. Observ o reticenta atunci cand vorbesti de o mama singura, mai ales referitor la refacerea vietii ei, la dreptul de a fi fericita. De parca femeia a avut o singura sansa in viata, nu i-a reusit ghinionul ei, a ramas cu un copil, trebuie sa il creasca, dar de preferat singura. Parca bărbații se feresc de femeile, care in noua lor relatie vin cu un copil. Copil, care devine bagaj. Iar mamele stiu asta, societatea are grija sa le insereze in cap ca ele pornesc din start cu un minus într-o relatie si ca ar trebui sa faca anumite compromisuri pentru ca deja exista un copil. Ceea ce mi se pare cu adevarat trist! Si acum vorbesc din prisma gandirii mele de dinainte de a-l avea pe Sergiu. Mereu am admirat mamele singure, cum stiu ele sa jongleze cu tot neprevazutul vietii, sa stie sa fie si mama, dar si tata de cele mai multe ori, cum fac eforturi ca sa acopere lipsa tatalui din peisaj etc.. Iar o mama singura, niciodată, dar niciodata nu ar trebui sa plece “la lupta” cu ideea ca are un dezavantaj in fata “adversarului”, ci un atu.

 

Privind din prisma unui barbat, cine nu si-ar dori langa el o femeie puternica, care poate sa mute muntii din loc pentru ea si familia ei si care chiar si in cele mai grele momente ea este pe baricade, ranita, cu cicatrici, dar tinand in continuare cu dintii de viata tuturor!?!?

Iar un barbat, dacă are ocazia sa cunoasca o astfel de femeie, care ii permite sa intre in bula de fericire creata cu ai ei copii, e cel mai castigat. Pentru ca daca reuseste sa patrunda in lumea lor, inseamna ca merita, dar mai ales ca va ramane acolo pentru mult timp.

Insa nu toti suntem facuti pentru asta, iar celor mai multi le plac lucrurile simple, trasate perfect liniar. Hmm, dar sa-ti aduca aceeasi satisfactie ceva atat de simplu obtinut sau daca lupti pentru un lucru si il obtii, la final satisfacția e mai mare? Voi ce spuneti? 

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.