La Sinaia, cu trenul

V-am povestit data trecuta de plecarea noastra la mare, cu cortul, pentru prima oara. O experienta de repetat, numai ca data viitoare va fi de cel putin o saptamana, sa prindem cu adevarat gustul aventurii.

Si pentru ca unul din lucrurile invatate de la T a fost spiritul aventurier, treceam agale pe langa Gara de Nord, cand am tras repede de volan, am parcat masina si m-am trezit in fata casei de bilete. Planuiam demult o calatorie cu trenul, in doi, dar nu s-au aliniat astrele, asa cum imi place mie sa cred. Numai ca, in unele momente, e nevoie sa le aliniem noi. Asa ca, am cumparat bilet, instiintat copilul, asigurat ca avem și la munte mancare si am facut planul pentru a doua zi. Găsit camera pe ultima suta de metri, rezervat tot, luat bilet si de intors si gata planurile de weekend. Calatoria cu trenul a fost placuta, bilet la clasa I, loc suficient, aer condiționat, spațiu cat cuprinde ca al meu copil sa isi exercite calitatile de tenor. Data viitoare rupem si bilete, mai facem un ban cinstit. 🙂

Weekendul in sine a fost frumos, linistit si in doi, asa cum imi place mie. Incredibil cat de bine ne face aceasta conectare departe de casa, doar noi, fara alti adulti sau copii, care sa intrerupa cumva legatura creata. Descoperim locuri nemaivăzute pana atunci, facem lucruri pentru prima data. E o mare, mare implinire sa vezi bucuria din ochii copilului atunci cand esti cu toata atentia indreptata spre el, fara sa te distraga absolut nimic.

Dar cel mai mult, pe langa parc, trambuline, leagane, expozitii de trenulete, mancare buna, ne-a placut gondola. I-am povestit ca vom merge sus si vom putea admira muntele, copacii, casele. Alerga plin de incantare, de parca pana atunci nimic nu l-a bucurat mai tare. Am luat bilet pana la 2000m. La 1400m am schimbat prima gondola cu cea de-a doua, unde am tooot urcat. S a fost in continuare in extaz, jumatate din calatorie a tipat si chiuit. La un moment dat a zis ca mai venim, ca “Deldiu (adica el) e pelicit”. 🙂 Poze multe sus, sus, sus, un pic de mancare ca altfel nu se putea, 10 minute de liniste si tinut in brate si gata plimbarea.

Ce sa va zic? A fost asa cum ma asteptam, cu multe aventuri, mult plimbat pe jos, multe zâmbete si chiuieli. Acum va scriu din gara, cu el in sistemul de purtare, adormit pe mine. Ii simt respiratia calda pe gat si cum ma tine in brate. Daca nici asta nu e unul dintre cele frumoase lucruri, atunci care?

Si in continuare sustin ideea de a petrece timp de calitate cu persoanele dragi noua, in detrimentul lucrurilor materiale. Un copil nu se simte mai fericit daca e imbracat cu haine din mall, dar va fi cu adevarat entuziasmat dacă e luat de mana si condus in lumea asta mare, alaturi de cei mai importanti oameni din viata lui. Iar eu vad asta mereu in ochii lui S. Si pentru ca el e tinut doar de o mana, voi face tot posibilul ca mana mea sa faca cel putin cat doua. Pentru ca merita!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.