Alaturi de voi

Astazi, o mana de persoane dragi mie organizeaza un eveniment despre care nu mi-as fi dorit sa stiu sau scriu vreodata. Astazi subiectul unui eveniment caritabil este violenta domestica, despre care stim toti ca exista, dar evitam sa vorbim despre ea. Astazi este despre mamele, surorile, prietenele noastre, care in trecut, prezent sau viitor vor fi iubite cu puterea palmelor grele sau a pumnilor repetati. Si sunt trista, trista pentru ele si pentru persoanele care iau parte la asemenea monstruozitati. Oricat as incerca sa inteleg cauzele care aduc un om in situatia teribila de a-si lovi iubita, sotia, mama copiilor lui, pur si simplu nu reusesc. Sunt convinsa ca exista oameni raniti, oameni care au avut poate o copilarie grea, care implica batai si umilinte. Altfel nu pot sa imi explic de ce un om crescut cu iubire si respect si-ar arata dragostea prin violenta, mai ales fata de persoana pe care ar trebui sa o protejeze.
Este atat, dar atat de incorect sa avem o viata si sa ne-o petrecem in teroare, umilinte si jigniri.

Dragilor dragi, oamenii de langa noi ar trebui sa ne iubeasca, sa ne faca sa ne dorim sa ajungem mai repede acasa, in bratele lor, sa simtim ca suntem incomplete fara ei, sa dorim sa respiram acelasi aer, sa fim nerabdatoare sa ne trezim dimineata doar pentru a le vedea zambetul. Asta este ceea ce ar trebui sa fie, asta e normalitatea. Ceea ce este dus in extrema cealalta nu este ceea ce trebuie, ceea ce aveti nevoie. Si daca nu este ceea ce trebuie, fugiti mancand pamantul! Oamenii de genul acesta te seaca de energie, de stima de sine, abia apoi recurg la violenta fizica. Pentru ca violenta fizica este mai repede iertata daca victima este jos din punct de vedere psihologic.

Nu ascultati parerile de rau, promisiunile ca nu se va ma intampla, reprosurile ca din vina voastra au ajuns in stadiul de a lovi. Nu e despre voi, e despre ei. Despre incapacitatea lor de a-si putea stapani frustrarile,iesirile nervoase.

Dar cel mai important lucru, cereti ajutor! Nu este o rusine sa recunoasteti ca nu sunteti familia perfecta, ca din momentul in care usa casei voastre se inchide totul devine o teroare constanta. Imi doresc sa cred ca fiecare dintre noi are oameni apropiati care pot ajuta cu un sfat, un acoperis deasupra capului pana ne vom pune pe picioare. Totul sta in puterea de a va rupe de acest cerc vicios si de a o lua de la capat. Orice inceput e greu, nimanui nu ii place sa iasa din zona de confort, oricare ar fi ea, dar peste perioada innorata mereu apare soarele.
Iar peste ani si ani cand va veti uita in spate sa fiti mandre de voi ca ati facut ceea ce v-a stat in putere sa fiti fericite. Ca oricat de greu ar fi fara posibilul confort financiar, fara tatal copiilor, voi ati decis sa fiti fericite! Nimic nu merita sacrificiul fericirii voastre, absolut nimic.

1 thought on “Alaturi de voi”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.