Timpul, cel mai pretios cadou

Intotdeauna mi-au placut citatele motivationale. Mereu am ramas fascinata de cat de multe adevaruri stau scrise in doar cateva cuvinte. De ceva vreme am descoperit citatul “Collect moments, not things!”, fapt ce m-a facut sa imi reiau la analizat, constant, o mare parte din viata, incepand cu minunata copilarie. Oricat as incerca sa imi amintesc importanta lucrurilor pe care le aveam, a hainelor cu care  ne imbracam, a alimentelor pe care le consumam, nu pot sa fac asta. Ceea ce imi amintesc cu bucurie sunt momentele petrecute alaturi de familie, alaturi de fratii mei, prostiile pe care le faceam, jocurile pe care le jucam, mai ales cu taica-meu. Si acum realizez cat de mult ne aruncam noi in epoca consumerismului si uitam ceea ce conteaza cu adevarat. De cele mai multe ori suntem intr-o continua alergare dupa bani, bani cu care ii cumparam copilului un smartphone de care nu are atata nevoie, dar care pe noi ne face sa ne simtim bine considerand, la finalul zilei, ca ne-am incheiat cu succes misiunea de parinti, cumpărându-l. Si tot facand asta devenim experți, iar de fiecare data cand copilul deschide gura noi i-o inchidem cu un telefon, joc sau kendama. Si uitam ceea ce conteaza cu adevarat, timpul. Cineva apropiat mie mi-a spus la un moment dat ca timpul este cel mai pretios cadou pe care i-l poti oferi unui om, timp care nu se mai intoarce inapoi, timp pe care nu ti-l mai da nimeni. De ce nu am oferi timp persoanelor care contează cel mai mult pentru noi? De ce am petrece ore in sir peste program, doar ca sa facem mai mulți bani? Bani cu care revenim la cadourile nenecesare de mai sus? De ce acele ore nu pot fi petrecute in parc, sau acasa, intinsi pe parchet construind visuri cu ai nostri copii? Pentru ca daca vom oferi lucruri in locul timpului ne vom trezi la batranete ca vom avea langa noi niste străini. Straini care atunci cand isi vor aduce aminte de noi ne vor trimite cate un “smartphone”, pentru ca da, asa vor sti sa isi arate iubirea fata de noi. I-am invatat foarte bine cum sa faca asta.

Nu stiu ce parere aveti voi, dar eu nu imi doresc sa primesc cadou vreun smartphone nici acum, daramite mai tarziu. In schimb, imi doresc sa calatoresc, sa ma joc, sa invat sa inot, sa descopar lucruri si oameni noi alaturi de al meu copil. Iar peste ani si ani, cand va fi ziua mea as vrea sa aud din gura lui ca poate nu are bani sa imi ia cel mai cel cadou, dar ca i-ar plăcea tare mult sa ne luam de mana si sa plecam in lumea asta mare, asa cum faceam cand era mic. Si daca va fi asa, atunci voi sti cu siguranta ca ceva tot am facut bine.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.